Istoria Suediei este atât de vastă și complexă încât s-ar putea scrie cel puțin zece cărți pentru a o acoperi în întregime.
Deși aceste câteva paragrafe nu fac decât să zgârie suprafața unei istorii atât de bogate, sper să sublinieze cât de cât ceea ce este necesar să rezumăm, pentru a oferi o imagine mai clară și concisă asupra evoluției Suediei.
Suedia înainte de perioada vikingă este marcată de o dezvoltarea treptată a societăților umane din epoca de piatră până în epoca de fier.
Cele mai vechi urme de viață umană în zona care astăzi constituie Suedia, au fost descoperite în Skåne și au, spun arheologii, în jur de 13.000 de ani vechime.
Perioada Vikingă
În jurul anilor 800-1050 a început o perioadă care în istoriografia suedeză este denumită de obicei epoca vikingilor. În sursele din secolul al XI-lea, unde acest termen a fost folosit, se referă în primul rând la pirații din Marea Nordului.
Este important de reținut faptul că suedezii care trăiau în perioada pe care noi o numim astăzi epoca vikingilor nu se autointitulau vikingi.

Nucleul Suediei de astăzi – regiunile Svealandskapen, Östergötland și Västergötland – a apărut ca o unitate sub un rege comun începând cu secolul al XII-lea. Mai apoi, pe la 1350, Suedia a înfăptuit o lege națională, care se aplica întregului regat. Totuși, granițele Suediei nu erau aceleași cu cele din zilele noastre.
Secolul 17
În anii 1660, Suedia era o mare putere în Europa. Pe lângă Suedia actuală, regatul includea și Finlanda, Estonia, Letonia, părți mai mici din Lituania, Polonia și părți de pe coasta de nord a Germaniei. Stockholm, care astăzi se află la marginea estică a țării, era atunci în centrul regatului. Au fost înființate colonii în America de Nord și Africa de Vest. Granițele s-au schimbat de mai multe ori.

Țara avea o armată mare care cucerise mult teritoriu prin război. Regele suedez, Karl XII, dorea ca Suedia să devină și mai mare. Prin urmare, a vrut să cucerească Rusia de atunci. Dar în 1709, armata suedeză a pierdut o luptă decisivă împotriva rușilor în apropierea orașului Poltava. Când războiul s-a încheiat în 1721, regele suedez era mort, marele imperiu era redus la ruine, statul aproape de faliment și populația în sărăcie extremă.
De-a lungul istoriei sale, țara a trecut prin multe războaie dar din 1815 Suedia a intrat într-o lungă perioadă de neutralitate, care ține până în prezent.
Secolul 19
În secolul al XIX-lea, Suedia era o societate țărănească săracă. Pe la mijlocul secolului, fermierii suedezi au avut mai multe recolte slabe ani la rând. Nu era suficientă mâncare pentru toată lumea. Acest lucru i-a făcut pe mulți oameni să aleagă să părăsească Suedia pentru a-și găsi o viață mai bună. Între 1850 și 1914, când a început primul război mondial, aproximativ un milion de suedezi au emigrat în Statele Unite – adică mai mult de o cincime din întreaga populație suedeză.


Aproximativ în aceeași perioadă, mulți oameni au simțit că Biserica Suediei și regele au prea multă putere și că e de modă veche și nedrept în a se ține de idei și valori vechi. Asta a condus mai târziu în excluderea acestor 2 entități din puterea decizională.
Aproape toată puterea – în societate, precum și în familie – era deținută de bărbați. Cei care nu acceptau acest lucru erau uneori excluși de prietenii și familia lor.
Biserica Suediei a avut o influență asupra multor lucruri, inclusiv asupra unora dintre legile din Suedia. Multe obiceiuri și tradiții provin de la biserică.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, tot mai multe industrii erau înființate în Suedia, în special în marile orașe Stockholm, Göteborg și Malmö. Dar muncitorii erau adesea plătiți cu salarii mici și trebuiau să lucreze multe ore. În timp au devenit nemulțumiți de condițiile lor și au intrat în conflict cu proprietarii companiilor. Muncitorii au vrut să-și schimbe situația, dar acest lucru era dificil. Proprietarii firmelor aveau mulți bani și putere. Dar, realizând că unde-s mulți puterea crește s-au gândit că, dacă se unesc, vor fi deveni puternici. Așa că s-au organizat, înființând asociații și partide politice, astfel au putut începe să schimbe condițiile pentru muncitori.
Secolul 20
La începutul secolului al XX-lea, schimburile Suediei cu alte țări au început să crească, iar suedezii au primit privilegiul de a călători în alte țări fără pașaport.
Primul război mondial, 1914-1918
Suedia nu a fost implicată în primul război mondial, totuși acesta a afectat țara. Războiul a condus la lipsuri alimentare.

Mulți oameni au devenit nemulțumiți de condițiile lor. Au existat tulburări și revolte în multe locuri din țară, în special în orașe. Se credea la acea vreme că muncitorii din Suedia vor înfăptui o revoluție, iar politicienii s-au văzut nevoiți să asculte oamenii și apoi au decis să treacă la schimbări majore. În 1919, Riksdag (puterea legislativă) a decis că o zi de lucru nu poate fi mai lungă de opt ore, iar în același an, femeile au primit dreptul de a vota la alegerile Riksdag.
Între războaie, 1919-1939
În anii 1920, condițiile s-au îmbunătățit pentru mulți suedezi. Oamenii au vrut să influențeze societatea și au început să lupte împreună pentru îmbunătățiri, cum ar fi pentru o locuință mai bună. Mulți oameni locuiau în apartamente reci și neglijate așa că au început să ceară proprietarilor să aibă mai multă grijă de ele. Tot în această perioadă au fost înființate multe licee populare și asociații de educație a adulților. Acestea erau școli pe care oricine putea să le urmeze. Ca rezultat, mai mulți oameni au primit o educație – nu doar cei care își permiteau să meargă la colegii și universități. Oamenii în general, au văzut că pot influența propria lor dezvoltare, precum și dezvoltarea țării, iar acest lucru a consolidat democrația în Suedia.

Lucrurile mergeau bine în multe țări în anii 1920, nu doar în Suedia. Perspectivele economice s-au îmbunătățit în mari părți ale lumii și s-au întâmplat multe lucruri bune. Au fost dezvoltate noi medicamente, au început să apară primele emisiuni la radio și să fie posibilă efectuarea unui apel telefonic între SUA și Europa. Mulți politicieni și oameni de știință au lucrat pentru a face lumea un loc mai bun.
În 1929, a avut loc o prăbușire a burselor din New York, în SUA, cunoscută ca Marea Criză. Valoarea acțiunilor a scăzut rapid și mulți oameni au pierdut cea mai mare parte a averii lor. Multe companii au dat faliment, oamenii au rămas șomeri și au fost chiar nevoiți să-și vândă locuințele. Acest lucru a influențat economia întregii lumi, iar la începutul anilor 1930, a existat o criză economică cu șomaj ridicat și în Europa.
Criza economică a lovit și Suedia. O treime din toți angajații din Suedia au devenit șomeri. Mulți dintre ei și-au dorit schimbări iar după alegerile din 1932 au început să le și vadă. Partidul social democrat al muncitorilor a câștigat alegerile, devenind cel mai mare partid din Riksdag și, împreună cu un alt partid, Liga Fermierilor (Bondeförbundet), au început să schimbe multe lucruri. O astfel de schimbare a fost asigurarea pentru șomaj, ceea ce a însemnat că lucrătorii aveau dreptul de a primi bani de la stat chiar dacă și-au pierdut locul de muncă – o schimbare uriașă la acea vreme. Alte modificări au inclus dreptul tuturor la concediu și că toată lumea ar trebui să primească o pensie mai bună care să le asigure nevoile.
Ideea din spatele majorității acestor schimbări, a fost că cei care au bani ar trebui să-i ajute pe cei care nu au atât de mulți bani. Așa că cei care aveau mult au trebuit să plătească taxe mai mari. Politicienii au distribuit apoi banii din impozite către grupurile din societate care aveau nevoie de ei. Politicienii au spus că vor să creeze o societate corectă și egală. Această societate a primit chiar și propriul nume: Folkhemmet, sau Căminul Poporului. Dar nu toată lumea era binevenită în Folkhemmet. Anumite grupuri de oameni, cum ar fi sami sau romi, nu se bucurau de aceleași drepturi și condiții ca ceilalți suedezi. Aceste nedreptăți s-au corectat în timp.
Schimbările politice au avut succes în multe privințe, iar lucrurile s-au îmbunătățit. Multe dintre schimbări au fost posibile deoarece diferite grupuri din societate au negociat între ele și au ajuns la acorduri asupra lucrurilor care erau bune pentru Suedia.

O celebră negociere a avut loc în 1938, când două mari organizații s-au întâlnit la Saltsjöbaden, lângă Stockholm, pentru a negocia salariile muncitorilor. Organizațiile au fost sindicatul muncitorilor, Landsorganisationen i Sverige (LO) și Svenska Arbetsgivareföreningen (SAF), Asociația Patronală Suedeză. Au decis în timpul negocierilor cum vor colabora și cum vor conveni în viitor asupra salariilor muncitorilor. Această colaborare între angajatori și angajați a devenit cunoscută drept „modelul suedez” și a fost foarte importantă pentru dezvoltarea economiei suedeze. Modelul suedez a îmbunătățit condițiile pentru persoanele cu salarii mai mici iar diferențele de avere între diferitele grupuri din societate s-au redus.
Al doilea război mondial, 1939-1945
Suedia nu a luptat în cel de-al doilea război mondial. Guvernul suedez nu dorea ca Suedia să fie atrasă în război, dar în prima parte a acestuia, Suedia a fost nevoită să facă multe lucruri pe care Germania nazistă i le-a cerut. Dar Suedia i-a ajutat în multe privințe și pe inamicii Germaniei naziste în timpul războiului. Suedia și-a ajutat și vecinul său, Finlanda, protejând în jur de 70.000 de copii finlandezi care nu puteau sta cu familiile lor, prin a-i invita să vină să locuiască cu familii suedeze.

Perioada postbelică
Deoarece Suedia nu fusese în război, companiile suedeze au putut să înceapă să producă și să-și vândă produsele și serviciile foarte curând după război. Multe țări doreau să cumpere produse din Suedia, iar companiile suedeze au realizat profituri mari. Şomajul era foarte scăzut în acest moment. Suedia a devenit o țară bogată, iar guvernul a efectuat multe schimbări politice. Toți cetățenii au primit dreptul la îngrijiri medicale. Persoanele care lucrau primeau dreptul la patru săptămâni de concediu plătit pe an. Femeile care erau acasă cu copiii erau plătite cu bani de către stat, iar îngrijirea copiilor s-a extins, astfel încât femeilor să li se ofere mai multe oportunități de a lucra.



Statul și-a asumat responsabilitatea de a se asigura că populația nu cădea în sărăcie sau că sănătatea și locuința lor sunt bune, printre altele. Sărăcia per total a scăzut și Suedia s-a dezvoltat în ceea ce se numește de obicei un stat al bunăstării.
În trecut, regele avea puterea supremă în Suedia. Aceasta a fost îndepărtată treptat de-a lungul anilor. O schimbare constituțională care a intrat în vigoare în 1975 l-a redus pe rege la un personaj cu îndatoriri ceremoniale.
În calitate de șef de stat al Suediei, regele primește demnitari străini, reprezintă Suedia în vizitele de stat în străinătate și prezintă premii, inclusiv premiile Nobel. El deschide Parlamentul o dată pe an și prezidează consilii cu miniștri și parlamentari, dar nu ia nici o decizie politică. El servește și ca mare maestru al diferitelor ordine cavalerești regale.

În contextul prezent, Suedia este cunoscută pentru politicile sale progresiste, dezvoltarea tehnologică și standardul ridicat de viață.
Eu scriu articole în mod regulat despre tot ce mișcă prin Suedia. Dacă te interesează, lasă mailul tău AICI.