Când cineva moare, trupul trebuie dus la morgă în așteptarea înmormântării sau incinerării. De obicei, spitalul sau azilul se ocupă de acest lucru. Dacă se moare acasă este bine de contactat un birou de servicii funerare. Persoana decedată nu se ține acasă pentru priveghi, ca în România. Dacă decesul este cauzat de un accident, o crimă sau ceva similar, poliția se ocupă de acest proces.

Înainte ca o persoană să fie îngropată sau incinerată, Skatteverket trebuie să emită un certificat care să permită asta.

Biserica Suedeză are responsabilitatea pentru multe aspecte legate de înmormântare. Parohia poate ajuta și cu găsirea unui loc pentru ceremonia funerară și pomana, deoarece răspunde de serviciile funerare în majoritatea localităților, indiferent dacă persoana decedată avea credință sau nu, sau de ce religie aparținea.

Dacă dorești, poți angaja o agenție funerară. Poți decide dacă agenția să te ajute doar cu anumite aspecte sau să se ocupe de tot procesul.

Inmormântarea

Rudele persoanei decedate trebuie să planifice înmormântarea. Dacă nu există nicio rudă care să se ocupe de aceasta, primăria are obligația să facă acest lucru. Poți alege să îngropi corpul în sicriu sau să-l incinerezi.

Există mai multe tipuri de locuri de înmormântare:

• Mormânt pentru sicriu. Trupul decedat este așezat într-un sicriu și îngropat în pământ. Deasupra mormântului, rudele ridică adesea o piatră funerară sau folosesc un mormânt de familie existent.
• Mormânt pentru urnă. Trupul decedat este incinerat. Cenușa este pusă într-o urnă și îngropată în pământ. Peste mormânt, rudele ridică o piatră funerară sau folosesc un mormânt de familie existent.
• Mormânt de cenușă. Acesta este o variantă a mormântului pentru urnă, adesea situat într-o zonă specială împreună cu alte morminte de cenușă. Dreptul asupra mormântului este limitat și administratorul se ocupă de întreținere.
• Grădină memorială. Cenușa este împrăștiată sau îngropată într-o zonă comună, fără pietre funerare personale, iar rudele nu pot asista la proces.

• Grădină de cenușă. Similar cu grădina memorială, dar numele celor decedați sunt înscrise într-o zonă comună, iar rudele pot asista dacă doresc.
• Columbar și zid de urne. Urna cu cenușă este plasată într-o nișă într-un zid, fie în interior (columbar), fie în exterior (zid de urne), întâlnite mai des în orașele mari, unde nu mai există spațiu pentru cimitire noi.

• Grădină de sicrie. Sicriul este îngropat într-un loc comun, similar o grădină memorială, dar rudele nu asistă la înmormântare.

Cenușa poate fi împrăștiată și în alte locuri

Este posibil să împrăștii cenușa persoanei decedate în altă parte, pe pământ sau apă, cu aprobare de la administrația regională. Locul trebuie să fie potrivit și tratat cu respect.

În conformitate cu legea, înmormântarea trebuie să aibă loc în cel mult o lună de la deces. Dacă este incinerat, cenușa trebuie îngropată în cel mult un an. Dacă există motive speciale, se poate solicita o prelungire de la Agenția Fiscală.

Ceremonia de înmormântare

Există ceremonii diferite:

• Ceremonie creștină. Conform Bisericii Suedeze, aceasta include preot, organist, paznic și biserica.
• Înmormântare civilă. Fără elemente religioase, condusă de un oficial laic, desfășurată într-o capelă sau altă locație.
• Înmormântare fără ceremonie. Cunoscută și ca incinerare directă, potrivită dacă nu se dorește o ceremonie.

Pomana

Constă de obicei în cafea și prajitură, eventual niște sandwich-uri. Aceasta are loc în localul care aparține de biserică. Se poate închiria și un alt local sau se poate merge la restaurant.

Unii hotărăsc să nu facă pomană deloc, se merge doar la înmormântare.

Cât costă o înmormântare?

Costurile variază între 10.000 și 40.000 de coroane suedeze, dar poate fi mai ieftin sau mai scump, în funcție de dorințele rudelor. 

Membrii Bisericii Suedeze plătesc o taxă de biserică, care acoperă dreptul la o înmormântare religioasă. În 2024, media națională  a taxei de biserică este de 0,1% din venitul brut. 

Cei care nu sunt membri bisericii au și ei dreptul la înmormântare. Toți cei care sunt înregistrați în Suedia – indiferent de religie – și care au un venit impozabil plătesc o taxă de înmormântare de circa 0,3% din venitul brut.

Taxa de inmormantare acoperă:

• Mormântul pentru 25 de ani
• Îngropatul
• Transportul în interiorul aceleiasi regiuni
• Incinerarea
• Spațiu pentru depozitare și vizualizare
• Spațiu pentru ceremonie fără simboluri religioase
• Întreținerea cimitirelor

Fondurile din patrimoniul decedatului acoperă:

Banii care rămân după decedat trebuie folosiți în primul rând pentru înmormântare și pentru a acoperi ceea ce nu este acoperit de taxa de înmormântare sau de taxa bisericească. Acestea pot include:

• Sicriu și urnă
• Pregătirea corpului decedatului pentru înmormântare
• Transport suplimentar
• Muzică
• Anunțuri mortuare
• Flori și mâncare
• Piatra funerară
• Servicii ale agenției funerare

Dacă fondurile din patrimoniul decedatului nu sunt suficiente, se poate solicita sprijin financiar de la serviciile sociale locale.

Taxa bisericească acoperă:

Pentru membrii Bisericii Suedeze, taxa bisericească acoperă costurile pentru:

• Preot din Biserica Suedeză
• Slujbă de înmormântare
• Biserica parohială sau capelă
• Muzician bisericesc pentru muzică în capelă, la cimitir și în biserică
• Transportul procesional al sicriului, adică purtarea și coborârea acestuia în mormânt

Persoanele care nu sunt înregistrate în Suedia

Se întâmplă ca persoane care sunt înregistrate într-o altă țară să moara în Suedia. Conform legislației privind înmormântările, autoritățile nu au responsabilitatea de a oferi acelei persoane un loc de veci. Totuși, acest lucru se întâmplă din motive umanitare.

Dacă o astfel de persoană nu are rude sau apropiați în Suedia care să se ocupe de înmormântare, responsabilitatea este preluată de administrația socială a municipiului.

Anunțul mortuar

Anunțul mortuar costă între 5000-7000 coroane suedeze, dar există și opțiuni online, cum ar fi Familjesidan. Acolo se găsesc anunțuri de deces pentru persoanele decedate. Înainte de o înmormântare, poți vedea unde va avea loc aceasta, poți contacta firma de pompe funebre și obține informații despre cum, de exemplu, poți comanda flori sau te poți înscrie la slujba de pomenire.

Arhiva Vieții (Livsarkivet) 

Când cineva moare, rudele se confruntă cu multe întrebări și alegeri. Dacă nu ai comunicat cum îți dorești să fii înmormântat, cei dragi vor trebui să ia toate deciziile. Sunt multe lucruri care trebuie decise într-o perioadă dificilă. Mulți suedezi își înregistrează dorințele în „Arhiva Vieții” (Livsarkivet), ca să facă mai ușoară sarcina apropiaților.

Cu Livsarkivet îți poți planifica înmormântarea viitoare. De asemenea, poți specifica acolo informații despre documentele tale importante, cum ar fi testamente, acte de donație sau acorduri de parteneriat, și unde sunt acestea păstrate. Arhiva ta de viață este apoi stocată digital la Birourile de Pompe Funebre Autorizate din Suedia, până în ziua în care va fi necesară pentru urmașii tăi. Serviciul este online si complet gratuit. Poți, de asemenea, să scrii totul pe hârtie și să păstrezi documentul acasă.

Rudele pot decide multe  – dar nu toate

Rudele pot alege sau confecționa sicriul sau urna, precum și piatra funerară sau alt monument funerar. Există însă reguli privind materialele și dimensiunile, așa că trebuie să contactezi autoritatea principală dacă dorești să confecționezi, să pictezi sau să decorezi singur sicriul sau urna.

Rudele nu au voie să:

• păstreze cenușa acasă
• arunce cenușa fără o permisiune specială de la Prefectură (Länsstyrelsen)
• deschidă un mormânt în cimitire publice
• îngroape sau împrăștie cenușa în grădina memorială (minneslund)
• împrăștie sau îngroape cenușa în alte locuri decât cimitirul fără permisiunea de la Länsstyrelsen 
• mute rămășițele înhumate sau cenușa fără acordul autorității principale

Dacă se dorește înmormântarea în România

Transportul unei persoane decedate în afara Suedie este un proces complex, care implică multă muncă practică și administrativă.

Iată câteva lucruri pe care ar trebui să le știi:

• Transportul unei persoane decedate în afara Suedie necesită utilizarea a două sicrie. Corpul trebuie plasat într-un sicriu din zinc, etanșat ermetic, care să nu poată scurge umezeală sau eventuale infecții. Sicriul din zinc, care conține un material absorbant, este apoi așezat într-un sicriu de lemn. 
• Când urmează să fie transportat un sicriu în afara țării, trebuie să existe întotdeauna un destinatar formal al sicriului la sosire. Trebuie să furnizezi numele și codul numeric personal al destinatarului, împreună cu un număr de telefon. Destinatarul trebuie să se poată identifica atunci când preia sicriul. 
• Planificarea și administrarea unui transport internațional poate dura până la o săptămână, deoarece este necesar să se obțină mai multe certificate, care în unele cazuri trebuie și traduse.
• Taxa de înmormântare nu acoperă costurile unei înmormântări în străinătate. 

Dacă un sicriu trebuie transportat în străinătate, persoana care efectuează transportul trebuie să comande un certificat numit „Permis de trecere pentru cadavru” (passersedel för lik) de la Skatteverket.

E bine să afli dacă există vreo asigurare de călătorie (reseförsäkring) sau asigurare de locuință (hemförsäkring) care să acopere costul. Costul unui transport este intre 30 000 – 50 000 SEK.

Cel mai convinient e să contactezi un birou pompe funebre. Ei știu tot ce trebuie făcut și in multe cazuri te pot ajuta. 

Sursa: Svenska Kyrkan, Lavendla

Eu scriu astfel de articole în mod regulat. Lasă-mi contactul tău AICI ca să le primești direct pe email!