Există peste 10.000 de specii de ciuperci în țările nordice și aproximativ 100 dintre ele sunt ciuperci comestibile bune.

Dreptul la acces public include și culesul fructelor de pădure sau a ciupercilor pe terenurile altora, fără a cere permisiune. Totuși, acest lucru nu îți dă dreptul să intri și să culegi ciuperci în curtea cuiva.

Când este cel mai bine să ieși la cules?

Sezonul de ciuperci începe devreme, uneori chiar înainte de solstițiul de vară – la sfârșitul lunii iunie. Un sfat bun este să ieși cam la 2 săptămâni după o ploaie consistentă de vară, când ciupercile încep să apară în pădure. August și septembrie sunt sezonul de vârf pentru majoritatea ciupercilor comestibile din Suedia.

Vremea ideală pentru cules este pe înnorat, fără ploaie. Lumina soarelui face ciupercile mai greu de observat, iar umezeala ar reduce calitatea acestora.

Nu trebuie să fii expert pentru a găsi ciuperci. Învață să recunoști una sau două specii, e suficient pentru început. De asemenea, învață ce tip de pădure și teren preferă aceste specii, astfel încât “vânătoarea” să fie mai facilă.

Gălbiorii (kantarell), hribii (karl johan) și trompeta piticului (trattkantarell) sunt ciuperci comestibile bune pe care mulți le recunosc.

Gălbiorul (kantarell)

Gălbiorii (kantarel), cunoscuți și sub numele de „aurul pădurii” (skogens guld), sunt probabil cele mai cunoscute ciuperci și cele mai căutate în pădurile Suediei. Îi poți găsi în toată țara, cel mai frecvent între iulie și octombrie. Ei preferă mixul de păduri de foioase și conifere și sunt ușor de observat datorită culorii lor galben-portocalii, care contrastează cu mușchiul verde. Caută în zone umede, adesea în mușchi, substraturi de frunze sau în apropierea lacurilor și mlaștinilor.

Trompeta piticului (trattkantarell)

În sudul și centrul Suediei, între septembrie și noiembrie, găsești de obicei trompeta piticului. Le recunoști după pălăria subțire, în formă de pâlnie, care este de obicei galben-brună până la brun-neagră pe partea superioară, iar lamelele sunt galbene până la gri, coborând pe tulpină, care este goală în interior, e ca un tub. Caută aceste ciuperci în păduri acoperite de mușchi, în special în pădurile de molid, dar și în păduri mixte. Dacă găsești una, de obicei vei găsi mai multe în același loc, deoarece cresc în grupuri mari an de an.

Hribul (Karl Johan)

Hribul crește atât în pădurile de foioase, cât și în cele de conifere, în toata Suedia. Crește adesea în simbioză cu arbori precum stejarul, fagul și molidul.

Are un aspect caracteristic, care o face relativ ușor de recunoscut în pădure. Pălăria este maro până la castaniu, adesea cu o suprafață ușor lipicioasă atunci când este umedă. Pălăria poate ajunge până la 25 cm în diametru și este boltită sau până la aproape plată când ciuperca este complet dezvoltată. Sub pălărie nu are lamele, ci în schimb mici tuburi care sunt albe când ciuperca este tânără și devin galbene sau verzi pe măsură ce îmbătrânește. Piciorul este gros și îndesat, alb până la maro deschis, cu un model asemănător unei rețele aproape de partea superioară.

Ce să iei cu tine:

• De preferat un coș aerisit pentru cules. Dacă nu ai, merge și cu o pungă de hârtie. Ciupercile trebuie să fie aerisite pentru a se menține proaspete, deci nu folosi niciodată o pungă de plastic.
• Un cuțit de ciuperci, adică un cuțitaș cu o lamă la un capăt și o perie la celălalt.
• Telefon mobil în caz că te rătăcești.
• Cutii mici sau pungi de hârtie pentru a separa diferite tipuri de ciuperci în coș.
• Eventual apă și mici gustări. 

Odată culese, ciupercile își lasă niște pori, din care anii viitori vor ieși alte culturi, de aceea este de preferat să ai un coș cu tine la cules, pentru ca acești pori să cadă unde le este locul, înapoi pe pământ.

Pentru a învăța câteva specii de bază, fă rost de o carte de ciuperci nouă, scrisă pentru condițiile din Suedia. Mai multe specii considerate anterior comestibile au fost reevaluate. Poți descărca și aplicația „Svampguiden” pentru a ține evidența în pădure.

Pe parcursul excursiei

Dacă ești într-o zonă necunoscută, marchează pe telefon unde ai parcat mașina sau bicicleta. 

Regula cea mai importantă este să culegi doar ciupercile de care ești complet sigur că sunt bune. Culege întreaga ciupercă din pământ, astfel încât să vezi baza tulpinii, ceea ce va face mai ușoară identificarea speciei. 

Curăță cât de cât ciupercile în pădure, astfel încât să fie mai rapid să le cureți complet acasă fără toate acele ace de pin și frunze!

După excursie

Reține că ciupercile sunt un aliment sensibil. Prin urmare, ocupă-te de ele cât mai curând posibil. Bacteriile și paraziții se pot dezvolta dacă ciupercile sunt lăsate la temperatura camerei. Păstrează-le la rece dacă nu le poți curăța imediat.

Conservarea ciupercilor

Ciuperci precum trompetele piticilor sau gălbiorii se pot usca foarte ușor. Folosește cuptorul obișnuit la temperatură scăzută sau întinde-le pe hârtie de ziar sau pe o tavă. După ce s-au uscat, depozitează-le în borcane de sticlă bine închise, unde pot rezista mulți ani.

Dacă vrei să congelezi ciupercile, trebuie să le opărești mai întâi. Pune ciupercile într-o cratiță și lasă-le să fiarbă la foc mic în propria lor zeamă. 

Dacă le gătești imediat, prăjește ciupercile fără să adaugi grăsime. Lasă lichidul să se evapore înainte să adaugi unt și/sau ulei.

Nu culege aceste ciuperci!

• ciuperci albe cu lamele albe – de exemplu, buretele alb otrăvitor (Amanita virosa)
• ciuperci brune cu lamele brune
• ciuperci cu inel și manșon – speciile de Amanita au de obicei asta, iar multe din ele sunt toxice.
• ciuperci cu partea inferioară roșie sau roz – de exemplu, boletele amar (Tylopilus felleus) are spori roșii. Nu este toxic, dar poate strica o întreagă mâncare de ciuperci cu gustul său amar.
• ciuperci mici care sunt mai mici de 3 cm în înălțime. Este dificil să faci diferența între ciupercile tinere, cum ar fi buretele alb și champignonul de zăpadă.
• Lasă Helvella în pădure. Este toxică. Învață în schimb să recunoști buretele de nisip (Suillus variegatus), care este la fel de bun. Crește toamna și trebuie uscat pentru a deveni gustos.

Sfaturi pentru culegătorii începători de ciuperci:

• Cumpără o carte bună despre ciuperci și ia-o cu tine în pădure.
• Învață să recunoști speciile cele mai periculoase, astfel încât să le eviți în siguranță.
• Culege întreaga ciupercă, pentru a fi mai ușor de identificat.
• Culege doar ce vrei să păstrezi și să pregătești sau să conservi.
• Evită complet ciupercile albe.
• Nu culege ciuperci brune cu lamele brune dedesubt.
• Fii atent la ciupercile care au partea inferioară roșie sau roz.
• În general, fii mai precaut cu ciupercile lamelate decât cu bureții.
• Întreabă prieteni și verifică mai multe surse înainte de a consuma ciuperci. Nu mânca niciodată ceva de care nu ești sigur!
• Pregătește-te înainte să pleci, astfel încât să poți avea grijă de ciupercile găsite.
• Curăță ciupercile în pădure, în timp ce faci o pauză, pentru a avea mai puțin de muncă acasă.

Cât de repede cresc din nou gălbiorii? 

Gălbiorii cresc lent, necesitând multe săptămâni sau chiar luni pentru a ajunge la dimensiuni mari, spre deosebire de alte ciuperci care pot apărea în doar câteva zile. Dacă găsești un loc cu gălbiori, este bine să nu îi culegi pe toți, mai lasă din ei să se maturizeze, sau cel puțin, lasă mugurii cei mai mici.

Dacă nu ai noroc să găsești ciuperci, măcar ai avut parte de o excursie plăcută, cu aer curat și liniște.

Eu scriu articole despre reguli în Suedia în mod regulat. Lasă-mi contactul tău AICI ca să le primești direct pe email!